Amintiri de la Sevilla, meciul în care Helmut Duckadam a reușit o performanță unică în lume: a apărat 4 lovituri de la 11 metri VIDEO
0La 7 mai 2024 s-au împlinit 38 de ani de când Helmut Duckadam a scris istorie pentru clubul Steaua pe stadionul „Sanchez Pizjuan” din Sevilla.
La Sevilla, echipa de fotbal Steaua București a cucerit Cupa Campionilor Europeni, învingând în finală, după executarea loviturilor de la 11 m, cu 2–0, echipa spaniolă „FC Barcelona”.
Portarul Helmut Duckadam a reușit o performanță unică în lume: a apărat patru lovituri de la 11 metri.
„Îmi spuneau toţi că un penalty bine executat nu se poate rata. Atunci, ca să fie toţi mulţumiţi, le-am spus: două le-am apărat, două le-au ratat ei. Astfel de momente le aştepţi o viaţă. Dar nu am avut emoţii. Eu nu m-am dus să cuceresc pământul spaniol, iar regele, din tribună, nu-mi promisese nicio maşină“, mărturisea el într-un interviu acordat cotidianului Adevărul.
Forbaliștii nu au știu să se bucure de acel moment unic în viață? „Noi n-am ştiut cum să ne bucurăm. Am mers la hotel, am coborât la masă, am băut un pahar de vin, a doua zi am mai mers prin oraş, am mai dat un autograf, mai o bere, până ne-am întors acasă“.
Duckadam a vorbit și despre momentul festivității de medaliere și a înmânării Cupei, moment care i-a luat prin surprindere pe organizatori deoarece ei erau pregătiți pentru a oferi medalii celor de la FC Barcelona.
„Poate că ar fi fost şi atunci festivitate mare, dar am câştigat noi, nu spaniolii. Le-am dat toată treaba peste cap, aşa că au venit, ne-au aruncat nişte medalii repede şi, hai!, plecaţi acasă. Săracul nea’ Emi nici n-a mai primit medalie, când au ajuns la el s-au terminat. E păcat că nici noi n-am prea ştiut să ne bucurăm atunci. Păi, sunt jucători care câştigă un milion de euro pe lună şi se bucură ca nişte copii după meci. Noi n-am ştiut cum să ne bucurăm. Am mers la hotel, am coborât la masă, am băut un pahar de vin, a doua zi am mai mers prin oraş, am mai dat un autograf, mai o bere, până ne-am întors acasă”, își amintește Duckadam.
„La Steaua nu trebuie să greşeşti“
Eroul de la Sevilla a început să joace fotbal în copilărie: „Eram portarul şcolii, apăram şi la fotbal, şi la handbal. Erau multe competiţii atunci, în frunte cu Daciada, pe care o denigrăm acum, dar de acolo au venit foarte mulţi sportivi, la fel cum de la Cântarea României au ieşit cei mai mulţi artişti. Oricum, n-am stat prea mult pentru că am plecat la Arad, la Şcoala de Vagoane, am făcut trei ani de profesională, trebuia să ajung frezor-rabotor. La Arad m-au luat la Şcoala Sportivă „Gloria“ şi, mai târziu, m-au luat la UTA, la juniori. A fost una dintre cele mai frumoase zile. Era deja o performanţă să ajungi în vestiar cu seniorii. La UTA erau, atunci, doi portari mari. Jivan, care apărase şi în echipa naţională, şi Iorgulescu. Antrenorul Ion V. Ionescu a avut încredere şi m-a băgat într-un meci la Târgovişte, în ultimele 20 de minute, când conduceau ei cu 2-0. La Târgovişte juca, atunci, Nicolae Dobrin, dar nu am primit gol. Apoi am jucat titular, la Bucureşti, pe Republicii, cu Sportul Studenţesc. După meci am luat nota 9 şi n-am mai ieşit din poartă. Faptul că jucai la UTA era o mare mândrie. Era cea mai galonată echipă din provincie. De acolo am ajuns şi la echipa naţională. După ce m-am transferat la Steaua, n-am mai prins lotul naţional“.
„Când jucam la UTA, aveam meci la Petroşani, sau în altă parte, şi primeam nota 9, pentru că apăram fantastic. După ce am venit la Steaua, aveam un singur şut pe poartă. Dacă îl prindeam, îmi dădea nota 7, nu-l prindeam, luam 4. La o echipă mică ai foarte mult de lucru, ieşi în evidenţă, pe când la Steaua nu trebuie să greşeşti“, rememora fostul portar anii de glorie ai clubului, dar și ai fotbalului românesc.
Se încarcă comentariile...
